25 sept. 2010

Pentru ca uneori suntem tristi






Nu e bine. Stii ca ceva nu e bine. Poate mai multe. Simti ca sunt mai multe decat crezi tu ca sunt. Dar nu ai ce face. Si ai vrea sa zaci in starea ta proasta, insa exista ceva ce nu te lasa. Pentru ca nu esti in depresie. A ramas un strop de licarire, un pic de speranta, ca poate e vorba doar de tine. Viziunea ta e singura vinovata si poate ca lucrurile nu-s deloc negre sau gri. Visarea. Un moment in care totul s-ar intoarce. In care totul ar deveni diferit. Altfel. Bun, nu rau. Vesel, nu trist. Entuziast, nu lipsit de vlaga. Poate vine un super-erou si te salveaza. Sau apare Ileana Cosanzeana.


Te simti rau. Dar nici macar asta nu poti face folosind intreaga masura. Pentru ca exista acel 1% care iti spune ca totul va fi bine.

Si te chinui intr-o stare nedefinita, in care nimic nu are contur. Si ti-ai dori ca macar tristetea ta sa aiba un punct concret de reper, unul ce ar putea fi depasit. Sa poti spune “Gata, bre! Nu-mi mai pasa de cutare treaba!”. Dar incertitudinea pluteste si asupra celor rele, si asupra sperantelor de mai bine.



Stii…iti amintesti….odata… ai crezut ca o sa fie bine… candva. Si acum te chinuie. Pentru ca doar iti amintesti de acea credinta. Si tot ce ti se arata vrea ca tu sa crezi in nuante de gri.

Si ti-e dor de cand credeai in alb.

Iar acum e negru.

Dar o sa treaca. Pentru ca asa e firea noastra a oamenilor. Nu putem ramane in acelasi loc. Mai jos, mai sus sau doar in alta parte, dar ne miscam. Uneori, impotriva vointei noastre.

Pana la urma nu suntem in masura sa alegem unde am vrea sa ramanem. Si nici nu vrem. Pentru ca si in cele mai negre momente suntem chinuiti de acel 1% care ne face sa credem ca poate dupa urmatorul colt se afla fericirea ceva mai bun.



23 sept. 2010

partea 2 - Poveste cu si despre un barbat adevarat (via Yahoo! Messenger)

Timp de 54 de secunde, Cristoase! statu si se gandi si isi aduse aminte...

Cristoase! (22:46:54): tu tot nu mi-ai raspuns la intrebare animalutzule domestic, de unde atata incredere in faptul ca esti "speciala" ?
Cristoase! (22:47:02): ce te face sa crezi asta ?

Oooof! Ce ti-o fi si cu animalele astea domestice. Cat self-respect total nejustificat...

Angela (22:48:35): ah, mare imparat, scuza-mi impertinenta. nu ma consider deloc speciala. am doar o umila incredere in egalitatea dintre oameni. si in dreptul lor de a alege. sa-mi fie iertata indrazneala.
Angela (22:48:45): stiu ca parerea mea este total nejustificata
Angela (22:49:08): si ca nu as avea niciun drept sa-ti refuz invitatiile in lumea ta
Angela (22:49:18): dar nu ma pot abtine 8-|
Angela (22:49:38): probabil este latura salbatica ce zace in orice animal domesticit de om

Nu mai avem ce spune? Schimbam subiectul! Repede, repejor:

Cristoase! (22:50:36): vezi ce zice individul de-acolo ..
Angela (22:51:02): imi pare rau, dar un videoclip pe youtube depaseste cu mult doza de atentie pe care ti-o pot oferi :))

Cristoase! revine la tema de baza:

Cristoase! (22:51:23): esti un animal si attention-span-ul tau e extrem de mic
Cristoase! (22:51:33): esti dominata de instincte

Am priceput. Am notat. Promit sa-mi fac temele :-B

Angela (22:51:37): acum putem incheia conversatia? cred ca ne-am spus tot ce ne puteam spune
Angela (22:51:50): iti multumesc ca mi-ai impartasit viziunea ta asupra lumii
Angela (22:52:14): mi-a imbogatit propria perspectiva asupra scopului existentei umane, la modul general
Cristoase! (22:52:20): Angela, pe mine ma intereseaza doar numarul tau de telefon
Cristoase! (22:52:23): tu stii asta

Cand am zis ca o sa-mi fac temele, vorbeam serios...

Angela (22:53:10): apreciez si ca imi impartasesti dorintele si aspiratiile tale. e mare lucru sa acorzi atata incredere unei fiinte inferioare
Cristoase! (22:53:10): ar trebui sa fii onorata ca ai vorbit cu mine in seara asta, acum poti sa fii mandra

Sunt, sunt. Si animal, si onorata, si cu preferinte fata de misogini inofensivi, si cu attention-span redus, si si si...

Angela (22:53:33): whatever makes u sleep at night :)
Cristoase! (22:54:58): ai un noroc fantastic, contextul socio-economico-politic si pozitia geografica te-a inzestrat cu drepturi la care femeile nici nu visau acum 100 de ani sau mai putin
Cristoase! (22:55:16): ar trebui sa fii fericita de asta in fiecare zi din viata ta
Cristoase! (22:55:29): si in fiecare seara
Angela (22:55:37): and whatever makes u aim higher...
Angela (22:55:41): am prins ideea

Aham.

Cristoase! (22:56:02): iar eu cand iti spun sa-mi dai numarul de telefon , tu ar trebui sa-ti dai seama ca e ocazia ta
Angela (22:56:33): am priceput. voi avea remuscari probabil, dar raman la raspunsul initial

(Pst! Cred ca, atunci cand voi ajunge babutza, ma voi gandi la Cristoase! si voi avea remuscari pentru ca l-am refuzat si nu voi putea sa dorm noaptea. Si cand voi putea dormi, voi avea cosmaruri si ma va bantui imaginea sa si voi pleca in lume si nu imi voi gasi pacea pana cand nu l-oi gasi. Dar shhhht! E secret, ramane intre noi, da?)

Angela (22:57:51): gata, mai, ca m-am plictisit :-s nu mai pot :-s
Cristoase! (22:57:51): daca stii ce e bine pentru tine o sa vii in seara asta cu mine si apoi o sa te conduc acasa ca sa intelegi cat de multa atentie iti poate oferi tie un barbat !

Mai departe, iata ce inseamna un barbat adevarat precum Cristoase!:

Angela (22:58:00): macar daca ai schimba si tu stilul
Angela (22:58:08): dar gata, serios :-s
Cristoase! (22:59:04): un barbat ca mine, cu barba nerasa de 3 zile la camasa(curata!) , dupa ce am facut dus, si m-am spalat pe dinti ! si o sa stau si de vorba cu tine !
Cristoase! (22:59:16): acum e momentul cand ar trebui sa fii in extaz
Angela (22:59:41): *i'm rolling on the floor...in extaz...

Ultima oferta de nerefuzat:

Cristoase! (23:00:37): deci animalutzule ce faci in seara asta, stai in cushca ta , sau vrei sa iesi in oras cu un barbat adevarat cu barba ?
Angela (23:01:04): uf. greu. noapte buna.

Pentru a fi sigur ca sunt 100% constienta de ceea ce am pierdut:

Cristoase! (23:03:26): eu duminica o sa ies cu un animal din specia ta, dar care are 31 de ani si o experienta mai bogata
Cristoase! (23:05:15): mai esti sau ai plecat animalutzule ?

In incheiere, cateva lectii de buna purtare:

Cristoase! (23:06:02): cand te duci sa faci nani-nani trebuie sa spui "eu ma duc sa fac nani-nani" , nu pleci asa ca o ... femeie .. ce esti
Cristoase! (23:06:11): trebuie sa aspiri si tu sa fii mai mult decat o simpla femeie
Cristoase! (23:06:19): sa fii manierata

Uf, grea ii viatza. Si soarta cruda. Unii chiar trebuie sa le faca pe toate:

Cristoase! (23:07:07): tot eu trebuie sa-ti dau lectii de conduita, fiindca altii au luat ce-au vrut de la tine si au trecut mai departe

Iar acum, dupa aceste ultime cuvinte, ma simt atat de pustiita si goala de sentimente... pentru ca toti au luat ceea ce au dorit de la mine. Si mie nu mi-au dat nimic inapoi. Iar apoi au trecut mai departe fara sa le pese, demonstrandu-mi mie, un animal domestic favorizat de contextul socio-politic si de pozitionarea geografica, cat de mica si lipsita de importanta sunt.

Dar atat de gol imi este sufletelul, incat nici macar o incheiere nu pot face acestui post.

Sa ma scuzati, va rog, ma duc sa plang in coltul custii mele... pentru ca tocmai am dat cu piciorul sansei unice de a cunoaste un barbat adevarat...


THE END


***Acest material se bazeaza pe o poveste reala, cu personaje reale. Nici Angela, nici Cristoase! nu au fost raniti in timpul conversatiei sau a redarii acesteia.***
***Acest material este un pamflet si trebuie luat ca atare. El poate servi, cel mult, drept pilda, pentru cele dintre noi care se simt uneori precum un animal domestic.***
***NU incurajez si NU apreciez atitudinea de „barbat adevarat” a lui Cristoase! si sper ca skill-urile sale de manipulare a psihicului feminin sa nu dea roade fata de niciunul dintre exemplarele sexului frumos.***










partea 1 - Poveste cu si despre un barbat adevarat (via Yahoo! Messenger)

Cum a inceput totul... am gresit fereastra :)

Angela (22:22:38): eu nu stiam :-?
Angela (22:22:48): eu trebuie sa am un blog bun
Angela (22:22:52): trrebuie
Angela (22:23:08): <):) annd i will
Cristoase! (22:26:16): :) bravo draga
Angela (22:26:28): ah
Angela (22:26:29): scz
Angela (22:26:34): am gresit fereastra....

Si cum Cristoase! este un barbat adevarat cu skill-uri interpersonale dezvoltate precoce (cu ajutorul steroizilor), nu a ezitat deloc in a profita de situatie. Asa ca m-a tras la raspundere pentru greseala-mi teribila:

Cristoase! (22:26:48): ce-ar fi sa-mi dai numarul de telefon ca sa te iert
Angela (22:27:32): ce-ar fi sa devii mai putin consecvent in problema asta?
Cristoase! (22:27:52): ce-ar fi sa bei un vin cu mine in seara asta ?
Angela (22:28:25): ce-ar fi daca nu mi-ai mai face nicio propunere de genul asta ?:)
Cristoase! (22:28:43): ce-ar fi daca nu te-ai mai simti agresata de mine si-ai acccepta odata ?
Angela (22:29:32): ce-ar fi (si cum ar fi 8->) daca ai intelege ca raspunsul este "nu" la invitatiile si propunerile tale?

Dar, nesupusa fiind defel, am refuzat sa achit amenda. Asa ca, Cristoase! a aplicat o strategie de dezarmare a inamicului prin sublinierea sugestiva a potentialelor sale slabiciuni:

Cristoase! (22:31:20): Angela, eu am cunoscut femei ca tine, si am facut mai mult decat sa beau un pahar de vin cu ele

Si nu s-a  oprit aici. Pentru a se asigura  ca atacul sau este suficient de puternic, a jucat cartea „respectului de sine scazut”. In incercarea sa de a atinge un punct sensibil, Cristoase! zise asa:

Cristoase! (22:31:43): explica-mi ce anume te face pe tine atat de speciala incat sa-ti permiti sa te eschivezi de la invitatiile mele ?

Maaaai, omuletzule...

Angela (22:33:11): Cristoase!, eu am mai cunoscut baieti ca tine si nu am facut mai mult decat sa ii refuz constant si entuziast
Angela (22:34:14): si explica-mi, mai degraba, tu mie, daca ai amabilitatea: ce te face sa crezi ca o femeie ar trebui sa treaca peste preferintele personale pentru a satisface mofturile unui baiat?

Dar barbatu-i barbat si femeia-muiere.

Cristoase! (22:36:08): ca femeie, tu nu ai preferinte draga, tu te ghidezi dupa aparente si dupa o estimare mai mult sau mai putin reala a situatiei financiare si a statului social a individului in cauza

Dar nu, am gresit enorm. Rectific: baiatu-i barbat si femeia...animal de casa (si ma mai intrebam io uneori de ce unii tipi abordeaza specimenele feminine utilizand apelativul „pisi”...).

Cristoase! (22:36:38): femeia e un animal domestic cu proprietati interesante, putem dezbate asta la un pahar de vin

Un animal de casa chiar interesant! (pe noi, cele din rasa feminina, ne gasiti la pet shop).

Cristoase! simte ca nu-i destul, asadar continua cu o  autocaracterizare si (inca) o propunere de nerefuzat:

Cristoase! (22:37:10): da sunt un misogin, unul inofensiv, iar tu Angela poti fi cobaiul meu pentru o seara

Ametita de metodele de programare neurolingvistica utilizate de catre interlocutor, mi-am asumat rolul si, in calitate de animal domestic, am dat frau simtamantului de privilegiere:

Angela (22:38:52): ah, si ce animal domestic sunt si eu. am niste proprietati atat de interesante incat nu-ti poti lua gandul de la ele B-) si da, ai dreptate, ma ghidez dupa aparente, ca femeie ce nu isi permite sa aiba preferinte, fiind inferioara baietilor ca tine. insa dupa aparente am luat o decizie si asupra ta :P

Inca o propunere de nerefuzat:

Cristoase! (22:38:50): acum da-mi numarul de telefon si dupa un pinot noir impreuna o sa vedem lucrurile mai roz si mai putin tensionate

Mai :-? Eu nu stiam ca animalele folosesc telefoane mobile... dar nah, nici eu nu le stiu pe toate :-??
Si-asa mica si nestiutoare cum is, incercai sa invatz ceva de la atotcunoscatorul Cristoase!

Angela (22:39:58): e frumos cum unii traiesc in mintea lor. o sa incerc si eu 8-> poate gasesc fericirea. uite: acum ma lasi in pace si lumea mea va deveni roz si lipsita de elemente stresante :-x

Insa Cristoase! este pe faza si pareaza tentativa mea de a schimba subiectul printr-o lovitura sub centura, de ordin psihologic, din categoria „lucruri pe care nu le poti contesta”:

Cristoase! (22:40:35): daca tu nu vroiai nimic cu mine nu greseai fereastra, insasi subconstientul tau animalic are o imagine a mea in el
Cristoase! (22:40:59): *voiai

  1. Apreciez skill-urile gramaticale ale lui Cristoase! Impresionant!
  2. Al naibii subconstient. M-a prins. Stiti voi postarea aia cu dorinta mare? Am uitat sa mentionez ca fat-frumosul meu este un misogin inofensiv. Scuzele mele.
  3. Later edit: al naibii subconstient de animal domestic cu proprietati interesante

Angela (22:41:08): vrei sa spui "subconstientul meu de animal domestic",nu?
Cristoase! (22:41:36): da Angela, subconstientul tau de animal domestic, esti o femeie docila

Inca o data, sunt uimita de aptitudinile remarcabile ale lui Cristoase!

Angela (22:43:03): da, recunosc, sunt docila... sunt gata sa ma supun unui misogin inofensiv. cum de ai ghicit? ai talent. ar trebui sa-l dezvolti intr-un mod mai productiv, nu crezi?
Cristoase! (22:43:56): data viitoare ma astept sa-mi dai din greseala numarul de telefon in fereastra gresita(a mea)
Angela (22:44:43): asteapta... dorintele foarte mari se implinesc. iti recomand, totusi, sa adopti o pozitie confortabila :P

V-am spus eu ca dorintele mari de tot se implinesc?! :D Si eu vreau sa cuceresc lumea :->

Angela (22:46:00): pana una alta, imi voi tine in frau acea parte a subconstientului meu care cuprinde o imagine a ta prin cateva masuri tehnologice. hope u don't mind ;;)

Masuri tehnologice a.k.a.:
  1. Mutat Cristoase! in lista de mess de la grupul „friends”, in grupul „other ppl”
  2. Cristoase! -> Stealth settings -> Permanently offline
  3. Emergency meassure: ignore Cristoase!

Binenteles ca lucrurile nu s-au oprit aici-sha. Nu avusei puterea psihica de a pune capat conversatiei. Cristoase! s-a dovedit a fi un fin manipulator al mintii animalelor domestice.

So stay tuned for more of „The wonders of Cristoase! – un barbat adevarat”! - partea a doua.


TO BE CONTINUED







Am o poveste de spus...

Nu inteleg prea bine ce are netul meu cu mine in ultimul timp. Sta ce sta si deodata pica. Si cand pica, ia si messu’ cate-o bushitura. Si messu meu e mai sensibil. Dupa cate-o julitura de genul asta, isi revine mai greu. Si da-i connect, si da-i cu eroare. Si iar connect si iar eroare... si tot asa.

Se intampla intr-o seara tarzie acelasi lucrusor. Si ma prinse intr-o conversatie aprinsa despre blogareala. Tocmai ce voiam sa declar un scop maret, cand netul meu pica. Am medicamentat messu’ cum stiu eu mai bine si cand se conecta, hop, repede, sa-mi fac declaratia.

Purced in a scrie ce aveam pe sufletel. Vad ca nu primesc un raspuns prompt, asa ca incep sa ma dau pe facebook, ca nah, asta face internautu’ la plictiseala.

Nu bag in seama lipsa de atentie de la partenerul de conversatie. Cand, ce vad, apare chestia aia micutza in coltul din dreapta jos a ecranului. Si vad...”bravo draga”. Draga? Draga suna dubios. Pentru mine. Nu prea mi se adreseaza lumea asa.

Chinuita de curiozitate, intr-o fractiune de secunda deschid fereastra si observ ca mesajul meu a ajuns la o destinatie gresita.

A urmat o conversatie cum n-am crezut vreodata ca-mi va fi dat sa am.

Mi-a fost dat sa aflu o groaza de lucrusoare interesante despre mine, de care nici n-aveam idee.

Am descoperit o viziune atipica asupra existentei umane.

Am fost, pe rand, socata, amuzata, caracterizata intr-un mod original si, din nou, socata.

Recunosc ca interlocutorul s-a dovedit a fi o reala provocare prin ideile sale originale, prin modalitatea de exprimare si mai ales prin indemnurile si ofertele adresate.

Dupa o asemenea portie de „nemaivazut”, m-am gandit ca ar trebui sa impartasesc intamplarea lumii (mele) intregi.

Asa ca am dezbatut intens in sinea mea problemele intimitatii si a drepturilor in conversatiile de pe mess si am ajuns la concluzia ca merita din plin sa fac  publica discutia si ca nu incalc drepturile interlocutorului in conditiile in care nu-i dezvalui identitatea.

O sa-l botez pe interlocutor „Cristoase!” (copyright Divina Parodie), in special datorita originalitatii ideilor sale.

Va  invit sa lecturati o mica povestioara a lumii noastre virtuale de zi cu zi: "Poveste cu si despre un barbat adevarat (via Yahoo! Messenger)"

Enjoy!
Angela









17 sept. 2010

Despre cum s-o dai in bara

1. Se ia una bucata ocazie unica prin definitie. 

2. Se ridica la rangul de oportunitate indubitabil maxima. 

3. Se acorda momentului un sens irefutabil si existential. 

4. Se indreapta toate sperantele si scopurile personale, pe termen lung sau mediu, catre acel moment. 

5. Se agata toate sperantele de reusita personala in ocazia respectiva.

6. Se adauga o doza mare de visare. 

7. Pe deasupra, dupa ce incepe sa fiarba, se presara ceva incredere in fortele proprii.

8. Se amesteca pana cand substanta devine omogena.

9. Se lasa la racit o unitate de masura (o ora sau o zi, cel mult o saptamana). 

10. Se aseaza pe tava si se pune pe soba, pana ce atinge temperatura camerei. 

11. In timp ce amestecul sta pe soba, se presara constiinta cu ganduri de genul “vai, dar daca o sa pice ocazia in capul copilului?”, dupa modelul drobului de sare ce ar putea omori copilul.

12. Apoi, amestecul se pune in cuptor, impreuna cu constiinta.

13. Se lasa sa se coaca pana cand se formeaza o crusta aurita de potentiala valorificare a ocaziei.

14. Se lasa la racit cateva ore si se serveste la temperatura camerei.

15. Se gusta intai-si-ntai de catre bucatar. 

16. Se constata ca opera culinara este prea condimentata cu incredere. 

17. Crusta aurie da spre verde, de la valorificarea subconstientala, in exces, a oportunitatii.

18. Gustul lasa de dorit, ocazia pare sa fi fost la limita termenului de expirare.

19. Se da spre gustat doar prietenilor foarte buni. 

Epilog: Data urmatoare, se verifica temeinic marca, termenul de garantie si cantitatea de condimente adaugate ocaziei de ne-ratat. 


16 sept. 2010

Dragoste

*** text de inspiratie cotidiana din categoria “Cand prietenii mei sunt inlove” ***


Dragostea ii ceva frumos. Ii poti spune cuiva ca esti a lui sau ca esti al ei :)


As vrea sa numesc dragoste, placere pentru cineva. In loc sa zic ca iubesc pe x, as vrea sa zic ca imi face placere x. Dar ce mai placere. Atat de mare placere incat sunt de acord cu orice zice. Si daca ma trezesc in contradictie, cedez pentru ca imi place si vreau sa cred mai mult ce spune acea persoana.


Cand iubesti tu la cineva, poti sa fii si rational, si irational, ca tot la fel oi simti. Iti va face placere si punct. Iti va placea mirosul, simtirea si ce oi vedea. Iti va placea, chiar daca vei gasi defecte la fiecare pas. Nu va conta nimicutza. Si nu va fi nimic. Dar pentru tine va fi mult. Vei plange seara la simpla  idee ca s-ar putea termina. Vei fi fericit gandindu-te ca va fi mai mult. Vei fi fericit folosind diminutive siropoase, chiar daca tu esti ironic de obicei si vei vrea mai mult, chiar daca nu ai crezut ca vei putea vreodata merita.






Daca tu ai placere la cineva, o sa visezi. Daca tu ai placere la cineva, o sa te gandesti mai departe. Dar peste toate astea va fi prioritara prezenta acelui “eu” care te-a fascinat. Cand vei fi langa acel “ eu” , vei putea cuceri lumea. Sau macar orasul, sau macar lumea ta. Si te vei simti mare si tare. Puternic. Si vei vrea mai mult, si vei simti ca poti sa obtii mai mult. Lupta va avea rost, chiar daca e pentru a salva omenirea sau pentru a prinde autobuzul. 


Cand iti va face placere foarte mare o alta persoana, vei cunoaste alte persoane si desi vei vrea ca si ele sa iti faca la fel de multa placere, nu vei putea sa le placi nici macar un pic. Pentru ca va fi acel cineva care iti va placea. Mai mult decat propria persoana. Mai mult decat ce-ai fi putut visa tu vreodata.


Daca iti va face placere foarte mare o alta fiinta omeneasca, te vei entuziasma si nu vei mai vrea altceva. Vei uita mult de tine. 


Poate vei avea noroc si nu vei uita de tot.


*** text de inspiratie cotidiana din categoria “Cand prietenii mei sunt inlove” ***

10 sept. 2010

Dark zone, by absenceofone

absenceofone s-o cam saturat de tehnologie. si oricum, eforturile sale intelectuale tre' sa se indrepte, momentan, intr-o alta directie decat cea a blogarelii. asa ca mi-o dat manutza libera sa postez io, in numele domniei sale, filozofelile-i matinale. 


iaca ce-o mai cugetat profund absenceofone:



Hai sa scriem despre nimic (ca doar la asta ma pricep bine).

Sau hai mai bine sa scriem despre momentele cand crezi ca nu ai nimic. E doar o iluzie. Esti doar chior si nu te uiti in jur. Nu te uiti bine.

Momentele cand iti vine sa-ti bagi trei tigari in gura. Sa alergi si sa tipi in acelasi timp. Sa te arunci in pat si sa tragi patura. Sau sub pat, dupa preferinte (lasand patura, d data asta). Sa pleci. Da chiar sa pleci, fara bani, fara nimeni. Si de cele mai multe ori sa nu te mai intorci. Cand ti-e sila de toti si toate.

Cand te uiti la entuziasmul altora si-ti vine sa vomiti. Cand mori, da mori de plictiseala. Cand iti vine sa te arunci de sus.

Sunt multe. Nu mai zic altele. Atunci stai asa. Stai asa cat vrei u de mult. Iubeste-ti singuratea, nebunia si depresia, da mana cu paranoia si imbratiseaza privirea trista. Da stai asa.

Pentru ca o sa vina un minut (sau mai multe) cand n-o sa mai fii in the dark zone. Mereu e asa. Mereu e mai bine, mai altfel. Nu stiu cum e acolo. Acum nu stiu, am uitat si poate chiar nu vreau sa-mi aduc aminte. Nu pot sa vorbesc despre soare, zambet si caldura. Viteza si emotii. Fluturasi si topait.

Cliseu: gaseste cheia care te deschide. Uita-te-n jur (Nu, nu te injur, uita-te-n jur - hahaha). Fa ceva. Planuri si schite si aranjamente. Viseaza. Dar momentan stai asa.