Vorba de duh - omul interesant

Omul interesant nu va fi niciodata cel pe care il poti descoperi dintr-o privire, ci cel pe care il vei redescoperi la fiecare pas.

Ceva, by Cineva

Probabil că nu o să înţelegi nimic din următoarele rânduri. Aşa îmi place mie să scriu, aş scrie aşa despre orice, fie şi obiect ori fiinţă. It`s kind of a hobby to me. Trebuie să mă apuc serios să scriu ceea ce gândesc înainte să adorm. Mereu, când mă culc, îmi vin în minte chestii foarte super şi mereu zic că le ţin minte pentru dimineaţă. Alteori sunt atât de adormită încât nici nu apuc să iau telefonul să le notez. Starea aia e genială, de-a dreptul. Atunci îmi vin în cap cele mai tari idei. Păcat că le uit fix cum adorm.

Da... Ceva-ului fiecăruia dintre noi nici nu îi dăm nume. Îl ţinem numai ascuns şi doar în momente de slăbiciune îi zicem pe nume şi-l putem povesti şi altora. Dar acei – altcineva – sunt persoane atent alese.

Primul meu ceva a apărut la grădiniţa de la ţară. Şi pe scena căminului cultural. Starea care m-a cuprins atunci, mă mai vizitează şi azi. Şi e fix la fel.

Şi nu... ceva-ul meu nu e cineva. Şi, oricum, am mai multe. Şi au şi ei destule.

- Heeeeey..., tu ai ceva...!

- Normal că am ceva, cu asta mă hrănesc... de când aştept să mă întrebi şi să observi şi tu.

Sunt atâtea tipuri de ceva. Brr, măcar de-ar fi fost toate bune. Şi ce e greşit dacă definesc acum un alt ceva1 după propriul plac? Partea rea e că un ceva trece. Partea bună e că apare altul. Toate trec. Dar vreau să treacă odată cu mine, nu să rămân eu ca toanta în urmă.

Cred că habar nu ai că puteam ajunge desenator sau chitaristă cu mâna stângă dar n-a fost să fie şi-un alt ceva2  m-a ispitit să copiez cu mult curaj şi-am ajuns contabilă.

- Asta mai lipsea, să-mi miroasă a naftalină!

De ce mă compar eu cu alţii şi-mi dau seama că au ceva3 ce eu nu am? Şi mă mai şi oftic pe deasupra.  Şi mă mai şi plâng...

- Nu mă mai presa... Că mă blochez! Deşi, cred că de aşa ceva am eu nevoie...

Ceva-ul te dă peste cap când te aştepţi mai puţin.

Noaptea e un sfetnic bun dar uituc!

Mda... Mi-e greu să vorbesc, să zic ce am pe suflet, să mă exprim, de FRICĂ să nu deranjeze ceea ce zic. Cu toate că aş fi îndreptăţită să acţionez în acel moment în care mi se întâmplă ceva anume care normal m-ar deranja.

Teama cea mai mare provine din spaima recunoscută, faţişă (faţă de mine) şi care mă nepărăseşte. Anume cea de singurătate, refuz şi nereprocitate*... În ceea ce-l priveşte pe partenerul meu.

Acea frică de nereprocitate atunci când mi-aş exprima cu adevărat tot ceea ce cred într-un anumit moment. Mi-e frică să nu mi se întoarcă spatele nu din cauza că aş suferi apoi, ci pur si simplu că s-ar adeveri teama de mai înainte, teamă care nu ţine de altă persoană ci de faptul că mi s-ar dovedi mie că s-a întâmplat ceea de ce mi-era ca o să se întâmple (ceva naşpa).

Înseamnă mult, de exemplu, plecarea la mare, să am o maşină a mea, puţin mai multă libertate, încredere şi suport.. ori o  ieşire departe de casă. Chiar şi atunci mi-aduc aminte că nu ştiu de ce am eu parte de ceva aşa frumos şi ce-am făcut să merit asta.

Îmi provoc mie stres pe gratis. Unele lucruri trebuie luate ca atare. Analizate la rece şi cu calm. Nu ca o pasăre colibri, mereu în agitaţie. Nu să mă apuce ameţeli, stomacu` ori să am tensiune 9.

În timp ce scriam:

- Uite trei porumbei care mănâncă grăunţe la geamul lu` vecina. A apărut şi-al patrulea (porumbel).

- Mi-am adus aminte de jocul ala din liceu, cu maşinile şi cu umbra. :-|

---

* Asta e termenul Angelei

De ce ar putea fi femeile ca ciorapii

Ciorapii se rup foarte usor. Daca nu ai unghiile taiate, ciorapii se rup sigur. Daca n-ai unghiile taiate, femeia o sa te considere necioplit si pasibil de ranire a mucoasei extra-sensibile a rasei de care apartine, deci relatia cu femeia se va rupe.

Ciorapii sunt de mai multe tipuri. Fibra are grosimi diferite. La fel si femeile, sunt de mai multe tipuri si densitati: femei subtiri, cu principii fragile, idei sensibile si moral care se destrama foarte usor si femei “groase”, cu principii solide si ale caror idei se “rup” foarte greu. Ciorapii si femeile subtiri rezista mai putin, se rup mai repede. De retinut: ciorapii si femeile “groase” tin de cald iarna si in vremuri grele. Poti sa bei 15 beri de ziua ei, ca moralul femeii “groase” n-o sa se rupa. Da’ vezi sa nu se rupa al tau.

Ciorapii trebuie ingrijiti constant. Daca nu-i speli des, ar fi cazul sa nu te mai descalti cand faci o vizita. Pe femei, daca nu le ingrijesti constant, incep sa miroasa nepasarea ta si isi dau seama ca nu mai e mult pana cand o sa-ti schimbi ciorapii. Si e foarte posibil sa trebuiasca sa-ti porti papucii fara ciorapi.

Ciorapii de buna calitate sunt scumpi. E adevarat ca poti gasi ciorapi si la 1 leu perechea, insa poti fi sigur ca nu-ti vor folosi decat la o purtare. Pe femeile pe care dai un leu e bine, la fel, sa le folosesti doar la o singura purtare.

Ciorapii nu se cumpara de la second hand. Ciorapii pot purta bacteriile celui care i-a purtat inainte. Nu ii poti purta decat daca ii speli foarte-foarte bine. Se recomanda ca, daca doresti sa “porti” o femeie de la SH, sa utilizezi o alta pereche de ciorapi, ca bariera intre piele si femeie, pentru protectia sanatatii tale.

Ciorapii NU se imprumuta! Daca iti dai ciorapii sau femeia cuiva, cele mai mari sanse sunt ca persoana respectiva sa-si insuseasca ceea ce tu i-ai imprumutat.

Ce te faci cand ti-e sufletul bolnav?

Suntem oameni, suntem fragili. Trupul nostru lupta zilnic cu o tona de virusi si bacterii si alte goange.

Cand ni se imbolnaveste trupul, ne tratam. Un pumn de medicamente, o injectie, o operatie, un batz in loc de peroneu si gata, suntem reparati.

Sau da naiba si ne pricopsim cu vreo boala incurabila. Atunci plangem, ne zbatem si poate, daca avem noroc, ne facem cadou o alta viziune asupra vietii (care ne-a mai ramas de trait).

Cu trupul e simplu, dar cu sufletul?

Si sufletzelul e lovit de boli la fel de frecvent ca si organismul. De unele ne dam seama, de altele nu.

Probabil multi dintre voi veti spune ca atunci ca ti-e sufletul bolnav inseamna ca esti trist, iar tratamentul consta in muzica placuta ranii deschise, prieteni blajini care iti sprijina moralul schiop etc.

Dar nu e doar asta :) Boli sunt mai multe, iar de unele nici macar nu ne dam seama.

Si ce facem cand ne e sufletelul bolnavior? Pai de obicei…

… intram in depresie - cel mai rau

Sau

… ignoram, poate chiar uitam - neutru pentru ca nu se stie daca e benefic sau nu; depinde de persoana

Sau

… rezolvam pe bune ori incercam - cel mai bine, cel mai rar

Sau

… imbratisam starea - cel mai “foarte rau”, atunci cand iti face placere sentimentul negativ pe care il nutresti. atunci cand arzi de dorinta de a transforma in fapte boala sufletelului tau

Uite si niste exemple, pe care a avut bunavointa sa mi le ofere o sanziana:

“cand eram eu la scoala, clasele primare, mi s-a zis ca era un pastor care mergea cu oile.. si din greseala a calcat pe un cuib al unei pasari..si-a spart ouale pasaricii si si-a zis ca 4 ani sa umble descult cu picioru ala.. el a vrut sa schimbe ceva, nu i-a pasat de ierni etc.. (= rezolvare pe bune) si eu am calcat pe-un melc, cand a fost ploaie.. mi-a parut rau pe moment un pic...dar am uitat..ulterior de tot…” (= incercare + ignorare)

 Si…

“i-am vazut pe domnii… si am inceput sa am palpitatii… si stiam ca intarzii tu si am zis, daca tot e sf parascheva, sa trec pe la bis aia, era langa… si cand sa intru, un aurolac mi-a zis ca-s stramba. Am ignorat, am intrat... am iesit. Si vine aurolacul c-o fata de milog la mine: <<domnisoara... da-mi un ban, sa-mi iau paine>> sau ceva de genu’. Iar eu i-am zis: <<dupa ce ma jignesti, vrei sa-ti dau bani?>>, iar el: <<ce, nu am zis nimic… zi-mi, te rog. te implor!>>. I-am raspuns sec <<nu… lasa..>> si-am plecat mai depart, cu aurolacul milogindu-se in urma mea.” (= imbratisare)

Tu ce faci cand ti-e sufletul bolnav?

Fumatorii & restrictiile

Breeeeee!

Suntem fumatori, bre, nu lepre!

Zau, iti zic. Ii pa bune.Nu tre’ sa fugi de noi, ca nu muscam.

Ah, nu suporti fumu’ de tigara? Inteleg, ai gusturi fine. Stiu ca preferi aroma dulce-acrisoara din ratb, praful de Bucuresti si iz-ul imbietor al masinutelor fara catalizator.

Dar totusi, bre! Hai ca nu suntem chiar atat de rai. De obicei fumam in haita si nu atacam. Suntem pacifisti, nu-ti suflam fumu-n nas ca sa vedem cum te faci verde (desi instinctul nostru de animale salbatice care vor sa-si vada dusmanul verde de ciuda inca zace in noi).

Oricum noi suntem prigoniti cam de prin toate locurile calduroase, pentru ca de! Cica am fi nocivi pentru grupul social de omuleti care nu pufaie trei milioane pe luna. Adevaru’ e ca noi suntem de vina! Noi, poluarea, E-urile, parabenii si epidemiile. Din cauza noastra se duce tara asta de rapa.

Si totusi, suntem si noi niste omuleti. Si vrem sa ne adapostim si noi de geruri aprige si soare arzator. Asa ca, ne ghemuim pe unde apucam sa ne pufaim banii pe care ii daruim statului nostru drag.

Dar nu suntem lasati sa fumam nici macar langa gunoaie. Pai bre! Zi tu. Da’ fii sincer! Asta nu-i discriminare? Dupa ce ca nici macar n-avem pretentii, tot suntem huliti.

Si haida-hai! Iete ca acu’ nu mai suntem lasati sa fumam nici macar pe langa ziduri. Suntem pusi sa stam ca popandaii in mijlocu’ mijlocului, pe unde vantura toata vanturile.

Oare nu s-o chema asta nesimtire, bre?

Tie ti-ar placea, bre, sa iti dam ban de la caldurica pe motiv ca ai doar un neuron activ?

Deci!

Bre, hai sa fim rezonabili, pentru ca, ti-am zis, nu muscam.

Chiar daca ne-ar placea.

***sursa de inspiratie: restrictiile impuse fumatorilor care fac parte din clasa muncitoare si isi desfasoara activitatea intr-o cladire de birouri din Bucuresti, Romanica***

Lista, by absenceofone

As vrea sa ilustrez cateva stari/momente/sentimente prin care am trecut in ultima vreme.

(Asa, din lipsa de alte preocupari mai pamantene si pentru ca-mi place sa fac liste)

1.       Robotul.  Suna ceasul (de la telefon). Mananc (pentru ca-mi place). Cafea. Vad altfel lumea. Nu e soare. Pe drum, dar nu singura, ci cu muzica mea. Peron. Stanga, dreapta, nimeni interesant. Metrou. Loc asigurat k doar stau departe. Ochii in carte, nu ridic privirea. Trec pe langa mine posibili parteneri d conversatie, mame cu copii, batranele care mi-ar oferi o bucata de tort si mi-ar vorbi despre D-zeu, barbati libidinosi si transpirati, tinere la sacou care au job (ce chestie!). Zeci si sute. Putine datile in care mi se pare ca toata lumea se uita la mine. Is doar paranoica: n-am decolteu, nu mi s-au rupt pantalonii, n-am paru’mov, sigur n-am nimic pe fatza…Cobor. Ies la suprafata, intr-o alta mare de oameni.

2.        Stil. Imi place sa ma imbrac lejer, casual, nesofisticat, whatever. Cateodata imi mai vine sa ma aranjez, sa par si eu mai feminina, sa ma “impopo” sau sa ma “pizdesc”(cum zice o buna prietena de-a mea). Cand ma apuca. In rest, imi clatesc ochii cu tinutele altora. Ce ghete misto! Face tot lantu’ala. Eu de ce nu m-am gandit sa-mi iau ciorapi rosii? Vrea si eu geanta din aia! Acum! Cum mi-ar sta cu rochitza asta? Sigur m-ar prinde bine verdele. Geaca lu’aia nu se potriveste cu incaltarile, urat. Urat sa comentez de altii si sa nu ma uit in oglinda cand ies din casa. Rusine!

3.       Gol. Sunt atenta la ceva (vorbele mamei, un serial, un chip vazut in multime, o pasare, o cladire care necesita reparatii…). Apoi la altceva (conversatie gen “Ce mai faci? Bine. Tu?”, masini in viteza, fructe de vanzare, umbrele, melodia din capul meu – am un casetofon in cap, nu stiati?). si apoi…pauza. Blanc. Vid. Gol. Ce fac eu? Despre ce vorbeam? Ce trebuia sa fac acum? Ce-am uitat? Nu stiu. Nimic. Where the fuck is my mind?

4.       Iubire. Relatii. Sentimenteensbfhbhvbjnhjvbdjvbhb…. HAHAHAHA. Nu mai pot!

5.       Job. N-am bani. Eu nu stiu ce vreau sa ma fac cand oi fi mare. Habar n-am.  Ai tai au asteptari mari de la tine si’s mandri, totusi, de realizarile tale de pana cum. Obiectiv profesional. Voluntariat. Conferinte. Office. Cate limbi straine cunosti? Eu nu vorbesc. O frunza-n vant. Doar momentan :) Momentan.

6.       Frig. Al dracu’ d frig. Si eu sunt a naibii d friguroasa. Imi place doar un pic zapada.  Si sa alunec. Recent, cineva “m-a citit” si a concluzionat: “Esti o persoana rece.” (I-auzi! Si eu sunt suparata pe circulatia mea f proasta.)

7.       Bere. Berea nu este o stare, ci provoaca una, destul de buna, daca alimentul in cauza este consumat in cantitati responsabile. U cate beri poti sa bei intr-o seara? Eu nu-mi dezvalui cifra (nu-i frumos sa intrebi o femeie cate primaveri a trait, ce greutate are sau cu cati si-a impartit cearceafu’). Berea ramane un mijloc de a socializa, filozofa, dansa, bla, bla, bla. 

***publicat de absenceofone***