Sunt o gara de ganduri. Atatea vin si pleaca, la ore fixe. Cateodata cu intarzieri mari. Altadata mai devreme, ceea ce e contra naturii. Dar bine. De cele mai multe ori cand trebuie, la ora exacta. Ora exacta. Momentul oportun. Vin si pleaca. Se joaca cu mine si cu locul meu, cu gara mea. Lasa un spatiu gol sau umplu un spatiu.
Pot sa zic ca-mi iubesc gara? Da. E gara mea si-o iubesc. Pe langa alte zeci de lucruri. E a mea. Nu e vorba de posesivitate. Stiu ca doar eu o cunosc. Nimeni altcineva. Desi o descriu in cuvinte si o expun in cele mai incarcate cai.
Nimeni nu-ti va cunoaste vreodata gara. Pentru ca e doar a ta.
*** publicat de absenceofone ***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu