partea finala?

Partea finala incepe.

Incepe…

…cu sfarsitul de vara.

Si-asa s-a mai dus inca o portie de mare si soare. Ai simtit-o trecand pe langa tine sau ai trecut si tu o data cu ea? 

Nu mai conteaza, oricum. Nu crezi? Numai bine, te vei trezi “when September ends” si deja vei fi mult peste masura preocupat de frig, noua garderoba de toamna-iarna, cadouri de Craciun si vise mai bune pentru anul care urmeaza.

Dar nu vei avea cu adevarat timp pentru toate astea. Doar se va fi trezit la viata clasa muncitoreasca :) toti vor fi cu chef si spor la munca si te vor tari dupa ei, fie ca vrei, fie ca nu.

Iarasi n-o sa ai timp de curatenia de Craciun, din nou nu vei stii ce cadouri sa iei, va veni din nou ajunul care te va prinde intr-un hypermarket, impins de oameni cu carucioare pliiine cu prea multe bunatati.

Probabil ca nici de data asta nu vei reusi sa-ti organizezi revelionul. In strainatate ai fi vrut tu anul trecut. Si ti-ai promis chiar la primul toast de dupa Miezul Noptii ca vei face rezervari si vei organiza un grup mare si dornic de distractie pentru a nu petrece revelionul din nou pe unde apuci. Dar socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ si parca te vezi in prag de a repeta istoria.

Insa nu mai conteaza. Se apropie un nou an si o sa simti asta din ce in ce mai acut pe masura ce te vei apropia de intens mediatizatele sarbatori de iarna. Vei simti din nou speranta ca anul ce urmeaza va fi mai bun. Iti vei face planuri si liste. Listute. Care mai de care intestate cu dorinte si rugaminti adresate unui Mos Craciun care mai exista doar in tine.

Binenteles, nu te va scuti nici rationalitatea crunta a omului matur (si sceptic). Iti vei pastra aspiratiile in limita bunului simt si nu te vei imbata cu cine stie ce sperante desarte. Pana la urma, nu e decat (inca) o perioada a anului, cu nimic diferita de celelalte, in afara de mocirla ce te va enerva mai mult decat ai crede acum.

Dar propun sa trecem putin de planul realitatii crude. Te-ai gandit vreodata cum ar fi daca te-ai trezi asa, peste noapte, peste zi… peste oricat ar fi nevoie… avand efectiv tot ce ti-ai dorit?

Suficienti bani pentru a nu avea grija zilei de maine. Suficient timp pentru a te relaxa, prieteni care chiar vor sa calatoreasca mereu, oricand cu tine. Haine care sa te puna in valoare sisa-ti creasca rating-ul personal. Gadget-uri si un sef care sa te admire. Un job placut si o activitate care sa te pasioneze…

Plus tot ce a mai fost vreodata pe vreuna din listele tale…

Ce te-ai face? Ai fi fericit?

Oare ai stii ce sa faci cu toate lucrurile astea pe care ti le-ai dorit?

Mai mult – ai realiza ca le ai? Ca sunt ale tale?

Le-ai accepta ca parte din tine. Te-ar reprezenta ca persoana?

Mai exact – ti-ar aduce sentimentul acela antitetic cu nemultumirea pe care o resimti acum, zi de zi?

Zi-mi sincer: crezi ca asa ai intalni partea finala a nemultumirilor tale ?