Nu. Nu din nou. Nu
te-ai pisat inca o data pe mine. Alta gramajoara alaturi de celelalte. Si uite
asa se construiste un camp plin cu gramajoare de cartite. Cartite care sapa si
sapa si tot sapa pana nu dau de apa. Se mai poticnesc si ele din cand in cand,
dar sapa in mod constant.
Doamne, cat as scrie
acuma sa dau tot afara de mine. De ce nu putem sa vomitam cand vrem? Societatea
nu-ti permite asta si-ti condamna gestul ca pe ceva nedorit, inoportun. Iar eu
as vrea sa ma spal, sa dau toata mizeria jos si afara, prelingandu-se pe
trupu-mi tanar. Un roman-fluviu as scrie. Ca la bac. Cu mii de ganduri si
dorinte neimplinite amestecate cu liste infinite fara rost.
Cuvintele se incalcesc
in mine si nu ma lasa sa ma exprim verbal. Ma strang tare ca intr-o plasa de
paienjeni. Si daca vorbesc, tu nu-mi zici sa tac. Ma faci sa tac. Atat de trista
aceasta risipa de energie si de pierdere de vlaga si de zambet...
Mie inainte imi
placeau zambetele si soarele. Ma bucuram cand vedeam copiii pe strada. Si zambeam
la copii. Se pare ca toate muierile fac asemenea. Deci nu-mi pot afirma
unicitatea in fata nimanui. Sunt doar o EA. Dar inainte zambeam si asta ma
nedumereste pe mine. Unde-mi este zambetul si toate culorile din jurul meu pe
care odata le percepeam? Sunt colorblind, asa cum zice cantecul. Tu, pune de-o
cafea si fa-mi un ou tare, tare, imi este de ajuns. Sunt satula.
Incearca tu sa scrii
cand ti-e inima plina. Vrei doar sa te zbenghui si sa fii acolo. Halal mersul
pe dealuri. Urci si cobori, apoi iara urci si cobori. Si mai si vrei sa pleci
intre timp. Nimeni nu-mi va putea stinge setea de plecat, de “du-ma acolo”,
“hai cu mine”, te rog, ma sting, hai sa plecam impreuna. Si tu si ea. Si noi si
ei. Hai cu totii departe. Sa o luam de la capat. Si cu timpul si cu locul.
Sa fie o gradina verde
si-un leagan de copil intr-o curte de munte departe in tara. Si eu la varsta in
care imi permiteam sa nu port sutien si sa ma afisez la bustul gol pe plaja.
Refa-mi siguranta aia, solidifica-mi increderea in lume si-n mine. Nu-mi sterge
lacrima ce-mi umezeste obrazul si camesa, la un moment dat n-o s-o mai am nici
pe aia. Nici stransul din dinti si pumnul strans. Nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu