11 apr. 2011

Scrisoare catre Frica

Draga mea Frica,

Iti amintesti primul moment in care ne-am cunoscut? Ma urcasem in lift, se stinsesera luminile, iar liftul pornise. Eram singura in incaperea aia de unu’ pe unu’, dar ai aparut tu. N-ai stat mult cu mine. Te-a gonit vecinul care a deschis usa liftului pe care il chemase.
Asa esti tu, vii repede si pleci cand ai chef. Dar hai, recunoaste, ai si momente in care zabovesti incapatanata. Eu iti zic “Du-te dracu’”, tu imi spui “Mai stau un pic!”. Si esti tare a naibii cand nu vrei sa pleci. Stii ca nu-mi face bine prezenta ta. Ma nelinistesti.
Avem o relatie foarte complicata. Acum te-as goni din viata mea pentru totdeauna. De fapt, nu doar acum. Au fost multe momente in care te-am izgonit cu speranta ca n-ai sa te mai intorci niciodata.
Tu nu stii sa fii alaturi de mine cand trebuie. Esti o egoista, sa stii. Ma superi foarte rau cu treaba asta. Eu cred ca tu esti dependenta de mine. Pur si simplu, you can’t let me go. Iti place sa imi fii alaturi cand stau la o cafea cu Increderea si cu Visele si Planurile. Te asezi la masa si te bagi in conversatie, neinvitata. Contrazici pe toata lumea, gesticulezi haotic si darami cesti pline si tigari pe fata de masa. Tu ai idee de cate ori era sa-mi arda intreaga casa de la neglijenta ta? Stiu ca stii. I know. Dar mai stiu si ca tie iti cam place asa. Atunci cand te certi cu iubirea ta, Curajul, nu-ti mai pasa de nimic. Suferi atat de tare cand el nu este cu tine, incat vii si te agati disperata de gatul meu.
Tot ceea ce faci tu rau fata de mine, e din cauza lipsei lui. De ce esti catar si nu intelegi ca el, Curajul, este perechea ta, langa care ar trebui sa fii always and forever? Ar trebui sa inveti sa mai lasi de la tine.
Oricum, nu ma intelege gresit, nu te urasc. Tu nu faci numai lucruri rele. Ai si tu highlight-urile tale. De exemplu cand ma impiedici sa mai beau un shot de Jager spunandu-mi ca e posibil sa-mi petrec restul serii in baie, acompaniata de un Scobutil.
Da, bine, hai recunosc, imi esti chiar draga. Esti parte din mine si n-as vrea sa dispari pentru totdeauna. Daca m-ar auzi Curajul acum, cred ca mi-ar trage o mama de bataie de m-ar ustura fundul zile si nopti…
Dar nu asta e ideea.
Ideea e de fapt ca voi doi ar trebui sa nu va mai certati. Sa veniti la mine in vizita impreuna, fericiti. Sunteti diferiti, dar stiti si voi ca unul fara altul nu puteti.
Ai priceput ce tot indrug eu aici? Sper ca da.
Iar data viitoare te astept la o cafea, impreuna cu prietenul meu drag, Curajul.

Cu mult drag, presarat cu injuraturi,
Angela






3 comentarii:

  1. piei, aghiutza.. prin....de-....ma ....:))

    RăspundețiȘtergere
  2. weekend-ul viitor? vin si eu! intalnire generala? o mica socializare, o discutie constructiva in contradictoriu? depanari de amintiri, eventual?! ne scoatem ochii, bagam bete-n roate si clar: "tu ai o aschie in ochi" (de parul din propriul ochi evident uitam)

    se incinge atmosfera si scoatem pietrele de remi, jucam o mica canasta la dublu cu pretenii nostri Frica si Curajul ... ce nu-mi place sa joc cand este un cuplu la masa! jur! simt ca se joaca impotriva! dar macar bine ca joaca in aceeasi echipa! macar atat! ei doi impotriva noastra: angela si eu, Increderea-In-Sine! Cui ii este frica acum ca pierde si cine incurajeaja pe cine? Atata timp cat ne avem, stim ca suntem impreuna! corec! ei se compeseaza ... insa noi ii depasim ... cred eu si sper cel putin pana acum ... sper sa nu vina insa Norocol la o "aluna" si sa tina cu ei ...

    deodata insa! pam-pam! avem pana de curent! totul e intuneric! bezna! nu-ti mai vezi pietrele? banal! simti ca mirificul cuplu profita de lipsa de lumina? evident! asa fac ei si nu avem ce face; doar au venit in doi! ii simtim cum vor sa se contopeasca cu noi la masa! ce oameni! fara nici o lipsa de ...

    dar ghici ce? si noi suntem impreuna; si chiar si pe intuneric, pana vine iar curentul, tu cu MINE vom devora cafelutza si shtrudelul de mere din mijlocul mesei. ca doar si noi stim sa ne distram ... iar cand se face lumina ii vedem stupefiati uitandu-se la pietrele etalate ... take a wild guess cine castiga partida?

    poate ei, poate noi!? ca noi nu masluim! dar macar stim ca Norocul ne-a lasat sa savuram bunatatzurile de pe masa :D ... ajungem la concluzia ca nu trebuie sa castigam neaparat, ci sa avem incredere in noi insine si sa fim convinsi de ceea ce simtim... parerea mea :D

    cu mult drag si eu la randul meu

    RăspundețiȘtergere
  3. Exact aşa începea şi scrisoarea mea către Paranoia :))

    RăspundețiȘtergere