Balada unui somer mic

Peste joburi prost platite,
Peste firme mai zgarcite,
A venit asa, deodata,

Criza cea neasteptata.

Lunga, dura si cam sluta,

Botezandu-mi tara tuta

Cu ceva concedieri,

Cand ii bate pe someri,

Imprejurul ei departe
Risipeste-n evantai
Bani marunti,

Si pensii mici,

Preturi `nalte,
Datorii...

Si cum vine de la banci,

Blestemand
Si dand afara,

Angajatii constiinciosi

Se ascund printr-un call-center,

Iar patronii de la firme

O intampina in cale
Cu grabite falimente...
 

Doar la coada la somaj, 
De sub gluga lui de fas
A iesit un somerut

Negru, mic si inghetzat

Si de criza aranjat...

- Cri-cri-cri,
Criza gri,

Nu credeam c-o sa mai vii
Inainte, cand mancam,
Ca puteam si eu sa am
Un job mic si pricajit,

Ca sa nu cer creditare
La statul meu roman si mare,

Fi'ndca nu-mi da niciodata,
Si-apoi umple lumea toata
Ca a dat cand i-am cerut...
Dar de-acus,
Zise el cu glas sfarsit
Ridicandu-si mijlociul,

Dar de-acus s-a ispravit...
Cri-cri-cri,
Criza gri,

Tare-s mic si necajit!