Momentu', by absenceofone

Momentu’ cere o postare.

Eu cand simt, simt. Asa m-a facut pe mine mama, cu ajutorul lui tata. Da simt si doare, fie k e d bine, fie k e de rau. Sau mai bine zis “doare”.

Si sunt idealista si nu e bine. Inca cred in multe lucruri care nu’s palpabile. De exemplu, cred in iubire, pe care nu o simti c-o tii in mana (nu, nu, numai mie imi sta mintea la prostii). Nici macar n-o ai la mana. D cele mai multe ori fuge, dispare.

Intr-o lume ideala, cand ma uit la tine tu intelegi ce vreau sa zic. Nu trebuie sa ma agit si sa stau sa-ti explic, sa scot cuvinte pe gura, sa fac gesturi preamarete.

Intr-o lume ideala, e soare si cald afara. Mai adie vantul din cand in cand. Si lumea zambeste.

Intr-o lume ideala, cel care se presupune ca tine la tine (sa nu folosim utilizatul “iubeste”) iti raspunde DA.  Si trece peste orice obstacole…..hm…financiare, relationale, temperamentale, etc, k’s multe. El/ea iti va sari in brate si vei ajunge acasa.

Intr-o lume ideala, nimeni nu moare de foame, sete…Nu se taie, nu se spinteca, nu se impusca.

Se fac copii din dragoste.

Intr-o lume ideala, in lumea ta, u stii ce vrei. Ca vrei masina cutare, casa de la munte, baiatul cu ochi negri, fata cu picioare lungi, tu stii.

Revenire brusca. Nu. Nu exista lume ideala. Doar in capu’ ala al tau care nu doarme niciodata (ce bine ar fi cateodata dc s-ar duce la culcare!)

Eu nu zic ca da, nici ca nu. Probabil ca nu stiu ce vorbesc. Daramite ce simt.

Concluzie….scutura-te si wake up.

***publicat de absenceofone***