23 sept. 2010

Am o poveste de spus...

Nu inteleg prea bine ce are netul meu cu mine in ultimul timp. Sta ce sta si deodata pica. Si cand pica, ia si messu’ cate-o bushitura. Si messu meu e mai sensibil. Dupa cate-o julitura de genul asta, isi revine mai greu. Si da-i connect, si da-i cu eroare. Si iar connect si iar eroare... si tot asa.

Se intampla intr-o seara tarzie acelasi lucrusor. Si ma prinse intr-o conversatie aprinsa despre blogareala. Tocmai ce voiam sa declar un scop maret, cand netul meu pica. Am medicamentat messu’ cum stiu eu mai bine si cand se conecta, hop, repede, sa-mi fac declaratia.

Purced in a scrie ce aveam pe sufletel. Vad ca nu primesc un raspuns prompt, asa ca incep sa ma dau pe facebook, ca nah, asta face internautu’ la plictiseala.

Nu bag in seama lipsa de atentie de la partenerul de conversatie. Cand, ce vad, apare chestia aia micutza in coltul din dreapta jos a ecranului. Si vad...”bravo draga”. Draga? Draga suna dubios. Pentru mine. Nu prea mi se adreseaza lumea asa.

Chinuita de curiozitate, intr-o fractiune de secunda deschid fereastra si observ ca mesajul meu a ajuns la o destinatie gresita.

A urmat o conversatie cum n-am crezut vreodata ca-mi va fi dat sa am.

Mi-a fost dat sa aflu o groaza de lucrusoare interesante despre mine, de care nici n-aveam idee.

Am descoperit o viziune atipica asupra existentei umane.

Am fost, pe rand, socata, amuzata, caracterizata intr-un mod original si, din nou, socata.

Recunosc ca interlocutorul s-a dovedit a fi o reala provocare prin ideile sale originale, prin modalitatea de exprimare si mai ales prin indemnurile si ofertele adresate.

Dupa o asemenea portie de „nemaivazut”, m-am gandit ca ar trebui sa impartasesc intamplarea lumii (mele) intregi.

Asa ca am dezbatut intens in sinea mea problemele intimitatii si a drepturilor in conversatiile de pe mess si am ajuns la concluzia ca merita din plin sa fac  publica discutia si ca nu incalc drepturile interlocutorului in conditiile in care nu-i dezvalui identitatea.

O sa-l botez pe interlocutor „Cristoase!” (copyright Divina Parodie), in special datorita originalitatii ideilor sale.

Va  invit sa lecturati o mica povestioara a lumii noastre virtuale de zi cu zi: "Poveste cu si despre un barbat adevarat (via Yahoo! Messenger)"

Enjoy!
Angela









2 comentarii:

  1. vreau sa protestez.
    dupa ce l-ai luat pe Cristoase! si l-ai pus acolo, adaugand metodele traditional-barbare de dezvoltare a ideilor pe care le foloseste bunul mniezo, ar putea sa creada careva ca e vorba de dansul insusi. Motiv pentru care vreau sa ma dezic. In rest, tot respectul si toata admiratia pentru asa Cristoase! cu apetit masculin precum domnul din imaginea aliterata.

    RăspundețiȘtergere
  2. dar bunule mniezo! nimeni nu poate folosi metodele traditional-barbare mniezice de dezvoltare a ideilor la acelasi nivel precum binevoiesti tu insuti a face din cand in gand pe alt tau blog :D asadar stai fara grija, niciun careva n-ar putea sa creada ca o fost mana ta pe ici, prin postul asta, pe undeva.

    iar pe Cristoase! l-oi utilizat doar una bucata data. si zisei si de copyright :->

    si numai Cristoase! as fi putut numi un asemenea barbat adevarat.

    dar protesteaza! e o tara libera :D

    RăspundețiȘtergere